DOMENII ALE COMPETENŢELOR CHEIE

Profesor Maria Ionaş

Şcoala Gimnazială Poplaca, Sibiu

„A instrui pe tineri cum se cuvine nu constă în a le vârî în cap o mulţime de cuvinte, fraze, expresii şi opinii din diferiţi autori, ci a le deschide calea cum să priceapă lucrurile” (Comenius) - pornind de la aceste cuvinte, atât de actuale, articolul de faţă abordează problema competenţelor-cheie din perspectiva domeniilor, definiţiei, cunoaşterii, abilităţilor şi atitudinilor pe care acestea le vizează.

Conform curriculum-ului românesc competenţele-cheie reprezintă un pachet transferabil, multifuncţional de cunoştinţe, deprinderi, atitudini, necesare pentru:

- împlinirea şi dezvoltarea personală (capital cultural),

- integrare socială (capital social),

- inserţie profesională (capital uman).

Competenţele-cheie:

·         se definesc printr-un sistem de cunoştinţe – deprinderi (abilităţi) – atitudini;

·         au un caracter transdisciplinar implicit;

·         reprezintă într-un fel finalităţile educaţionale ale învăţământului obligatoriu;

·         sunt dezvoltate pe parcursul educaţiei obligatorii şi constituie fundamentul pentru L.L.L (Long Life Learning – Învăţarea pe tot parcursul vieţii)

Vom aborda cele opt domenii ale competenţelor-cheie pe următoarele paliere: definiţie, cunoaştere (ce trebuie să cunoască elevul), abilităţi şi atitudini pe care elevul trebuie să le dobândească la finalul activităţilor de învăţare.

1.      COMUNICAREA ÎN LIMBA MATERNĂ

Definiţie: Comunicarea este abilitatea de a exprima şi interpreta gânduri, sentimente şi fapte în formă orală şi scrisă în diverse contexte sociale, acasă, la locul de muncă şi în timpul liber

Cunoaştere:

·         Vocabular

·         Reguli gramaticale şi lexicale

·         Recunoaşterea diferitelor genuri şi specii literare (basme, mituri, legende, poeme, poezii lirice, teatru, povestiri, nuvele)

Abilităţi:

·         Comunică, în formă orală şi/sau scrisă, diferite mesaje în situaţii variate şi în scopuri diferite; înţelege şi se face înţeles

·         citeşte şi înţelege diferite texte adoptând strategii adecvate scopului lecturii (lectura pentru informare, pentru studiu, pentru relaxare)

·         caută, colectează şi procesează informaţii scrise, date , concepte pentru a le folosi la studiu şi a –şi organiza învăţarea în mod sistematic

·         vorbeşte clar şi concis urmăreşte dacă a reuşit sau nu să se facă înţeles

·         redactează diferite tipuri de texte pentru scopuri diferite şi-şi monitorizează procesul de redactare (de la concepţie la ….)

·         formulează propriile argumente de o manieră convingătoare atunci când vorbeşte, scrie sau îi discută cu alţii

·         foloseşte tehnici ajutătoare pentru a prezenta sau înţelege texte complexe (note, scheme, hărţi) sau mesaje verbale (discursuri, conversaţii, instrucţiuni, interviuri, dezbateri)

·         distinge informaţia relevantă de cea irelevantă în vorbire şi scriere

·         identifică printre mesajele primite sursele şi oportunităţile pentru dezvoltare culturală şi personală îşi concentrează atenţia şi reflectează asupra materialelor atât pe perioade scurte cât şi lungi

Atitudini:

·         este conştient de diversitatea şi variabilitatea limbajului şi comunicării de-a lungul timpului şi în diferite medii geografice, sociale;

·         e încrezător atunci când vorbeşte în public

·         este doritor să imprime exprimării sale nu numai corectitudine ci şi stil, calitate estetică

·         abordează opiniile şi argumentele celorlalţi cu mintea deschisă şi promovează dialoguri critice şi constructive

2.      COMUNICAREA ÎNTR-O LIMBĂ STRĂINĂ

Definiţie: Comunicarea într-o limbă străină este abilitatea de a exprima şi interpreta gânduri, sentimente şi fapte în formă orală şi scrisă în diverse contexte sociale, acasă, la locul de muncă şi în timpul liber într-o limbă care diferă de cea în care copilul a fost crescut

Cunoaştere:

·         Vocabular

·         Reguli gramaticale şi lexicale

·         Recunoaşterea diferitelor genuri şi specii literare

Abilităţi: cele care se regăsesc la domeniul „comunicare în limba română”, aplicate limbii străine

Atitudini: cele care se regăsesc la domeniul „comunicare în limba română”, la care se adaugă şi orientarea multiculturală.

3.      MATEMATICĂ, ŞTIINŢE ŞI TEHNOLOGIE

1.      Aritmetica

Definiţie: Aritmetica (socotitul)înseamnă folosirea adunării şi scăderii, a înmulţirii şi împărţirii a procentelor şi a fracţiilor în calcule mentale şi scrise pentru a rezolva probleme în mod autonom, încrezător într-o multitudine de circumstanţe zilnice

Cunoaştere:

·         adunare şi scădere

·         înmulţire şi împărţire

·         procente şi fracţii

Abilităţi:

Aritmetica are multe aplicaţii în viaţa de zi cu zi. Câteva exemple de activităţi sunt:

·         gestionează bugetul casei (echilibrarea veniturilor şi a cheltuielilor, planificarea banilor, economisirea)

·         realizează cumpărăturile (compararea preţurilor, înţelegerea valorii banilor)

·         călătoreşte (corelarea distanţelor cu durata călătoriei, compararea valutelor şi a preţurilor)

·         munca în casă (forma, mărimea, cântărirea şi geometria de bază a obiectelor) sau petrecerea timpului liber (jocuri, de exemplu)

Atitudini:

·         depăşeşte „frica de numere”

·         doreşte să folosească calculul matematic pentru a rezolva problemele cotidiene la muncă şi acasă

2.      Matematica

Definiţie: Competenţa matematică implică folosirea gândirii matematice(logică şi spaţială)şi a modurilor de prezentare specifice (formule, modele, construcţii, grafice, hărţi)care au aplicabilitate universală în explicarea şi descrierea realităţii

Cunoaştere:

·         termeni şi concepte matematice incluzând cele mai relevante teoreme ale algebrei şi geometriei

·         diferenţierea diferitelor tipuri de propoziţii matematice (ceva este o aserţiune sau o presupunere, etc)

·         înţelegerea scopului şi a limitelor unui concept dat

·         cunoaşterea a ceea ce este (sau nu) o demonstraţie, dovadă matematică

Abilităţi şi atitudini:

·         gândeşte şi raţionează matematic (stăpâneşte gândirea matematică )

·         cunoaşte principalele probleme cărora matematica le poate oferi răspuns

·         abstractizează şi generalizează când este cazul; modelează matematic (ex: analizează şi construieşte modele)- foloseşte şi aplică modelele existente problemei în cauză

·         urmăreşte şi apreciază logica argumentaţiei altora, descoperind ideea de bază într- un demers argumentativ (în special o demonstraţie),etc.

·         îşi reprezintă entităţile matematice, înţelege şi utilizează (decodează, interpretează, distinge) diferitele tipuri de reprezentări ale obiectelor matematice, ale fenomenelor şi situaţiilor, selectându-le şi schimbându-le când este cazul

·         stăpâneşte simbolurile şi formele matematice

·         decodează şi interpretează limbajul matematic simbolic şi formal (simboluri şi formule) şi înţelege relaţia acestuia cu limbajul natural

·         comunică despre, cu şi în cadrul matematicii

·         se foloseşte de ajutoare şi unelte (Tehnologia informaţiei inclusă)

3.      Ştiinţă şi tehnologie

Definiţie: Ştiinţa se referă la cunoştinţele şi metodologia implicată în explicarea lumii naturale în timp ce tehnologia este văzută ca aplicarea acestei cunoaşteri pentru a modifica mediul natural ca răspuns la nevoile şi dorinţele umane

Cunoaştere:

·         înţelegerea principiilor de bază ale lumii naturale, ale tehnologiei şi ale produselor şi proceselor tehnologice

·         înţelegerea relaţiei dintre tehnologie şi alte domenii: progresul ştiinţific (de ex. în medicină); societate (valori, probleme morale); cultură (de ex. multimedia), mediu (poluarea), dezvoltare sustenabilă

Abilităţi:

·         abilitatea de a folosi şi manipula instrumente tehnologice şi maşini la fel ca şi date ştiinţifice pentru a atinge un scop sau a ajunge la o concluzie

Atitudini:

·         dezvoltă o apreciere critică a ştiinţei şi tehnologiei, incluzând aspecte de siguranţă/securitate precum şi aspecte etice

4.      TIC

Definiţie: Folosirea tehnologiei multimedia pentru a crea, stoca, prezenta şi schimba informaţia

Cunoaştere:

·         cunoaşterea principalelor funcţii ale computerului şi abilitatea de a lucra cu acestea incluzând procesarea textului, calcul tabelar, internet/e-mail, baze de date, gestiunea informaţiei

Abilităţi:

·         abilitatea de a procesa largi cantităţi de informaţii şi de a di9stinge informaţia relevantă de cea irelevantă sau de dezinformare; informaţia obiectivă de cea subiectivă

·         comunică prin poşta electronică

·         accesează şi creează pagini web

Atitudini:

·         este dispus să lucreze autonom şi în echipă

·         este doritor să abordeze critic informaţia disponibilă

·         este conştient că pragul cel mai scăzut pentru a accesa informaţia trebuie să fie echilibrat de standarde etice superioare şi de bun gust- abilitatea de a distinge între ce este „accesibil” şi ceea ce este „acceptabil”

·         sensibil la probleme de intimitate

5.      A ÎNVĂŢA SĂ ÎNVEŢI

Definiţie: Competenţe necesare individului pentru a-şi organiza învăţarea atât individuală cât şi în grup; pentru a achiziţiona, procesa, evalua şi asimila noi cunoştinţe şi pentru a aplica aceste competenţe în contexte variate incluzând rezolvarea de probleme, studiul acasă, învăţarea la locul de muncă şi învăţarea societală

Cunoaştere:

·         autocunoaştere; cunoaşterea metodelor preferate de învăţare, punctele tari şi slabe, abilităţile şi calificările;

·         cunoaşterea ofertelor educaţionale/de formare existente

Abilităţi:

·         managementul timpului: crearea oportunităţilor pentru alocarea unui buget de timp învăţării

·         managementul informaţiei

·         autonomie, disciplină, perseverenţă în procesul de învăţare

Atitudini:

·         adaptabilitate şi flexibilitate

·         motivaţie intrinsecă pentru învăţare şi autoeficacitate (încrederea în capacitatea de a avea succes)

·         un concept de sine care permite individului să menţină dorinţa de a-şi schimba şi îmbunătăţii competenţele

·         simţul iniţiativei (de a învăţa)

·         aprecierea pozitivă a învăţării ca activitate de dezvoltare/evoluţie personală de-a lungul vieţii

6.      MANAGEMENTUL VIEŢII PERSONALE ŞI AL EVOLUŢIEI ÎN CARIERĂ

1.      Competenţe interpersonale şi civice

Definiţie: Compenteţele interpersonale implică toate formele de comportament pe care o persoană trebuie să le stăpânească pentru a fi capabil să participe în mod eficient şi constructiv la rezolvarea conflictelor din viaţa socială în interacţiune cu alţi indivizi(sau grupuri) în contexte personale şi publice

Cunoaştere:

·         înţelegerea codurilor de conduită şi manieră general acceptate şi promovate de către societate

·         cunoaşterea modalităţilor de menţinere a sănătăţii, de nutriţie şi igienă

·         menţinerea unei distanţe adecvate între viaţa privată şi cea profesională, rezistenţa la transferul problemelor din viaţa profesională în cea personală

Abilităţi:

·         este încrezător şi empatic în relaţie cu alţi indivizi

·         îşi controlează agresivitatea şi violenţa sau comportamentul autodestructiv

Atitudini:

·         manifestă interes şi respect pentru alţii

·         este dispus la compromis

·         integru

2.      Competenţe civice

Definiţie: Scopul acestor competenţe este mai vast decât cel al competenţelor interpersonale prin virtutea faptului că există la nivel societal. Pot fi descrise ca un set de competenţe care permit individului să-şi desăvârşească participarea la viaţa socială/civilă.

Cunoaştere:

·         Cunoaşterea drepturilor

·         Cunoaşterea limbii ţării în care trăieşte

·         Cunoaşterea şi înţelegerea constituţiei ţării

·         Înţelegerea rolurilor de bază şi a responsabilităţilor instituţiilor relevante pentru procesul politic de luare a deciziilor la nivel local, regional, naţional, european şi internaţional

·         Cunoaşterea propriilor vecini

·         Cunoaşterea primarului oraşului, a miniştrilor, ce partide politice reprezintă ei şi ce valori promovează acestea

·         Cunoaşterea principalelor evenimente, tendinţe şi ai principalilor agenţi de schimbare din istoria naţională, europeană şi mondială

·         Cunoaşterea conceptelor de democraţie, cetăţenie şi scop al guvernării

Abilităţi:

·         Participă informat la vot

·         Citeşte ziarele în mod critic

·         Participă la activităţile comunităţii/cartierului

·         Are abilitatea de a interacţiona eficient cu instituţii publice

Atitudini:

·         Înţelege şi apreciază diferenţele între sistemul de valori al unor organizaţii religioase sau etnice

·         Echilibrează toleranţa şi respectul pentru alţii cu tendinţa de a reacţiona împotriva comportamentului antisocial

·         Simte că aparţine localităţii proprii, ţării şi părţii de lume în care trăieşte

·         Susţine diversitatea socială şi coeziunea socială

7.      ANTREPRENORIAT

Definiţie: Competenţele antreprenoriale în acest sens au o componentă pasivă şi un activă: tendinţa individului de a induce schimbări precum şi abilitatea de a accepta şi susţine inovaţia adusă de factori exteriori, acceptarea schimbării, asumarea răspunderii pentru acţiunile proprii pozitive sau negative, ducerea la bun sfârşit a ceea ce s-a început, stabilirea obiectivelor şi realizarea lor şi motivarea pentru a reuşi

Cunoaştere:

·         identificarea oportunităţilor pentru dezvoltarea activităţilor profesionale sau a afacerilor

Abilităţi:

·         a planifica, a organiza, a analiza, a comunica, a face, de-briefing, a evalua şi a raporta

·         abilitatea de a dezvolta şi implementa proiecte

·         cooperează ca în calitate de membru al echipei

·         îşi identifică propriile puncte tari şi slabe

Atitudini:

·         evaluează şi îşi asumă riscuri

·         are iniţiativă şi inovează

·         îşi asumă diferite roluri într-un grup, inclusiv pe cel de lider dar şi pe acel de susţinător

·         apreciază rolul iniţiativei şi a abilităţilor de iniţiativă într-o varietate de contexte: acasă, la locul de muncă şi în comunitate

8.      CULTURA GENERALĂ

Definiţie: Aprecierea exprimării creative a ideilor, gândurilor, sentimentelor şi opiniilor manifestate printr-o varietate de mijloace de comunicare incluzând muzica, literatura, artele şi sportul.

Cunoaştere:

·         cunoaşterea elementară a unor manifestări ale artei şi culturii

·         cunoaşterea elementară a convenţiilor şi exemplarelor din cadrul fiecărui mijloc de comunicare creativ-expresiv şi dezvoltarea istorică a acestora

Abilităţi:

·         discută şi dezbate asupra unei game variate de subiecte cum sunt. Literatura, muzica, filmul, arta dramatică, artele plastice,, fotografia, design-ul, moda, arta video, arhitectura, urbanismul, peisagistică, moştenirile istorice

·         cultivă o capacitate estetică care susţine participarea şi continuul interes faţă de viaţa culturală

·         îşi confruntă propriile puncte de vedere expresiv-creative cu ale altora

Atitudini:

·         un puternic simţ al identităţii combinat cu respectul pentru diversitate

Competenţele-cheie reprezintă competenţele care îi abilitează pe indivizi să acţioneze eficient în contexte multiple sau în domenii sociale şi care contribuie la o viaţă de succes pentru individ şi o societate care funcţionează la modul optim. Este motivul pentru care şcoala trebuie să treacă de la învăţarea centrată pe cunoştinţe, la învăţarea centrată pe elev.

BIBLIOGRAFIE:

Bourdieu, P., (1972), Esquisse d'une théorie de la pratique. Genève: Droz.

Vermeulen, L.M., (1997), Curriculum 2005. Outcomes-based education and the curriculum: a guide for teachers, students, and parents. Vanderbijlpark [South Africa] Porchefstroom University for Christian Higher Education.

Nicu Adriana, Politici educaţionale pentru integrarea europeană, Edit. Universităţii “Lucian Blaga”, Sibiu.