Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Principii de formare interculturala a cadrelor didactice
Duminică, 08 Ianuarie 2012 00:00

PRINCIPII DE FORMARE INTERCULTURALĂ

A CADRELOR DIDACTICE

 

                                                       Prof. Popescu Mihaela,

Colegiul Tehnic Mătăsari, Gorj 

 

 

Societatea actuală impune formarea cadrelor didactice şi din perspectivă interculturală. În acest sens, Camilieri distinge o serie de norme sau principii ce stau la baza formării interculturale a cadrelor didactice. Scopul acestor principii este însuşirea de către cadrele didactice a unor serii de mijloace metodologioce şi de aptitudini strâns legate de contexte interculturale. De altfel, numai printr-o formare interculturală, cadrele didactice pot contribui la formarea elevilor în spiritului noii exigenţe a societăţii contemporane: deschiderea interculturală.

 

În contextul construirii unui spaţiu european unitar, a internaţionalizării economiei, a globalizării informaţiilor, formarea cadrelor didactice nu doar în perspectivă disciplinară sau psihopedagogică, ci şi din perspectiva interculturală devine un imperativ necesar. Trebuie menţionat că aceasta formare nu  trebuie însă să se realizeze întâmplător, ci structurat; ea presupune trecerea de la o logică a lui mono, frecvent întalnită în societăţile actuale, la o logică a lui inter- ─ centrată pe interacţiune, schimb, reciprocitate, interdependenţă, solidaritate. De altfel, numai printr-o formare interculturală cadrele didactice pot deveni acei mediatori interculturali care să contribuie, după cum remarcă, Alin Gavreliuc, la sănatatea socială şi politică a  întregii lumi de mâine.

Camilieri consideră ca formarea din perspectivă interculturală trebuie să-l înzestreze pe profesor cu mijloace metodologioce, dar şi cu aptitudini strâns legate de contexte interculturale şi de o analiză continuă a relaţiilor cu sine şi cu ceilalţi. În acest sens, o serie de norme sau principii de realizare stau la baza formării cadrelor didactice din perspectivă interculturală. Ne vom, referi în cele ce urmează la câteva dintre aceste principii esenţiale pentru orice cadru didactic implicat în procesul instruirii.

1. Înţelegerea logicii fiecărei culturi. Fiecare individ trebuie să conştientizeze că aparţine unei culturi cu toate caracteristicile demnităţii şi valorii. Desconsiderări şi atitudini negative în raport cu anumite culturi sunt lipsite de sens: există legături indestructibile între realităţi şi specificităţile lor culturale. Aşadar, se impune o privire din interior printr-un demers emic, şi nu din exterior pentru a înţelege o cultură.

2. Educarea în perspectiva relativismului. Raportarea la o altă cultură se va face ,,în relaţie cu”, detaşat, decentrat, într-un mod lipsit de orice judecăţi etnocentriste. În acest sens, două nivele ale acestei poziţii sunt identificabile : prezentarea propriului model cultural fără nici o intenţie de a-l impune celorlalţi şi  conştientizarea lipsei de superioritate a propriei culturi în raport cu altele.

3. A nu sacraliza culturile. Anumite culturi, recunoscute ca practici acceptabile, nu trebuie sacralizate sau supraconsiderate în raport cu altele.  De altfel, dinamica interculturală însăşi implică principiul schimbării şi al transformărilor permanente. Se va trece, astfel, de la o cultura statică, ca produs al unei societăţi vechi de secole, la o cultură ca proces, realizată dinamic, în timp, prin dialogul cu ceilalţi

4. A lua în serios eterogenitatea. Trăind în spaţii culturale multiforme, diferenţiate, apariţia eterogenităţii devine firească atunci când, se remarcă de la sine, fără constrângere. O atitudine potrivnică rasismului şi oricarei bariere artificial construită între indivizi sau colectivităţi este esenţială pentru oricine desfăşoară o educaţie interculturală.

5. A recunoaşte neînţelegerile şi conflictele. O percepţie obiectivă asupra realităţii reprezintă o dovadă clară de onestitate profesională. Existenţa conflictelor interculturale este incontestabilă, însă tocmai conştientizarea lor constituie un prim pas în a le rezolva.

După cum se observă, formarea din perspectiva interculturală a profesorului este un proces de durată, permanent adaptat situaţiilor manifestate la un moment dat. În Romania, formarea interculturală a cadrelor didactice se remarcă prin formarea iniţială şi continuă a acestora. Formarea iniţială se referă la cursurile modulului pedagogic urmate de studenţii fiecărei facultăţi pentru accederea la o viitoare profesiune de dascăl. Formarea continuă  presupune o permanentă informare a profesorilor în legatură cu diverse aspecte interculturale. În opinia lui Cucoş C., o virtuală programă de formare interculturală cuprinde o serie de teme precum: ,,Tendinţe ale societăţii contemporane: dinamica multicultural – intercultural“; ,,Fenomenologia transmiterii şi difuziunii culturale, identitate şi diferenţă culturală“;  ,,Relativismul cultural şi efecte perverse în educaţie“; ,,Filtrarea realităţii sociale prin imagini“; ,,Dificultăţi de relaţionare la ceilalţi“; ,,Discriminarea“; ,,Intoleranţa“; ,,Xenofobia“; ,,Etnocentrismul“ etc.

În concluzie, societatea actuală impune ca profesorul să fie format şi din perspectivă interculturală pentru a facilita permeabilitatea spirituală şi culturală a elevilor. A accepta alteritatea şi interdependenţa, a crea condiţiile exprimării personalităţii celuilalt, a pune bazele unui comportament solidar, trebuie să reprezinte obiectivele oricărui cadru didactic implicat în procesul educaţional. Dacă profesorul poate face în aşa fel încât noile generaţii să recunoască rolul esenţial al interdependenţelor şi interactiunilor, să-şi însuşească o manieră mai dinamică a drepturilor omului, atunci se poate spera că elevii vor fi pregătiţi să facă faţă noii exigenţe a societăţii actuale: deschiderea interculturală.

 

BIBLIOGRAFIE:

Cucoş, C. (2000). Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale. Iaşi: Polirom.

Camilleri, C. (1999). La psychologie interculturelle. În E. Drozda-Senkowska (ed.). Psychologie sociale.

Dasen, P., Perregaux, C., Rey, M. (eds.). (1999). Educaţie interculturală. Iaşi: Polirom.

Gavreliuc, A., Gavreliuc, D. et. al. (2006). Psihologia interculturală: Impactul  determinărilor culturale asupra fenomenelor psihosociale. Timişoara: Editura Universităţii de Vest.

 

Ultima actualizare în Marţi, 10 Ianuarie 2012 21:38
 

Revista cu ISSN

De ce educatia

DE CE EDUCAȚIA? Profesor gr.did.I Alina Elena Turcescu Colegiul Național ”Ion C. Brătianu” Pitești Cel mai mare dușman al nostru suntem noi. Când ceva...

Read more

Masa rotunda romania incotro brandul de …

MASA ROTUNDĂ: ROMÂNIA ÎNCOTRO? BRANDUL DE ŢARĂ, BRANDUL PERSONAL, BRANDUL INTERNAŢIONAL - STUDII CULTURALE Chelmuş Anca – profesor documentarist Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “Gheorghe Airinei”, Bucureşti Introducere Dicţionar...

Read more

Strategii de adaptare curriculara pentru…

 STRATEGII DE ADAPTARE CURRICULARĂ PENTRU COPIII CU ADHD   Prof. consilier Petric Anamaria Şcoala cu clasele I-VIII Săsciori       ADHD nu este o problemă doar pentru cei care suferă de această tulburare ci şi pentru...

Read more

Instuctiuni privind functionarea formati…

Instructiuni privind functionarea formatiunilor de studiu in invatamantul preuniversitar

Read more

Mitologie slava si greco romana studiu c…

MITOLOGIE SLAVĂ șI GRECO-ROMANĂ. STUDIU COMPARATIV.   Autor: Dragnea Mihai               Mitologia, ca domeniu de cercetare științifică, reprezintă un ansamblu de povești[1]; mythos în greacă înseamnă ”poveste” sau ”legendă”. De-a lungul istoriei, aceste...

Read more

Formarea atitudinii de iubire fata de Du…

FORMAREA ATITUDINII DE IUBIRE FAŢĂ DE DUMNEZEU A TINERILOR SOCIETĂŢII DE ASTĂZI Prof. MĂTĂLICĂ PAULA Şcoala Gimnazială, comuna HERĂEŞTI – NEAMŢ REZUMATUL LUCRĂRII ...

Read more

Educatia interculturala resursa pentru d…

EDUCAȚIA INTERCULTURALĂ – RESURSĂ PENTRU DEZVOLTAREA COMUNITĂȚILOR MULTICULTURALE   Profesor învățământ primar: Vultur Daniela Maria Școala cu clasele I – VIII, Dudeștii Noi, Timiș                     Abordarea interculturală, nu este o nouă știință ci o...

Read more

Nanoparticule

Nanoparticule

II.1. NANOPARTICULE Nanoparticulele sunt bucăţi/piese foarte mici dintr-un material mai mare. Ce se întâmpla când creaţi astfel de piese mici? PIESE MICI = MAI MULTE SUPRAFEŢE MAI MULTE SUPRAFEŢE =...

Read more