Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Profesorul un pygmalion fauitor de minti
Scris de administrator   
Vineri, 08 Decembrie 2017 11:20

PROFESORUL, UN PYGMALION FĂURITOR DE MINȚI

Profesor Marincaș Marinela Adriana,

Colegiul Național Horea, Cloșca și Crișan

Motto: „Un profesor este asemeni unei lumânări. El se mistuie pe sine pentru a lumina calea altora.” (Mustafa Kemal Ataturk)

Rezumat

Meseria de dascăl înseamnă ardere continuă, an de an, pentru ca la început de septembrie să redevii mentorul, dascălul, călăuza unei noi generații. Între tristeți și bucurii, între aprecieri și repudieri sau ignorări dureroase, între planificări, consilii, inspecții, reforme, schimbări de programe și manuale, perfecționări, serbări de sfârșit de an - se consumă vieți și se scriu destine. Unii strălucesc prin orgolii profesionale și reușite notorii, alții trec anonimi, discreți, dar la fel de eficienți, și toți... rămân dascălii care iau elevulul de mână și îl conduc prin marea poveste a cunoașterii și a formării. Pentru ei se cuvine mereu un gând de prețuire, de omagiu. Tinerii de azi au nevoie de acei oameni care să descopere comorile ascunse în sufletele lor şi să le scoată la suprafaţă. Apoi să le folosească pentru binele tuturor şi al ţării lor. Profesia aceasta cere învăţare permanentă, având mereu în minte cuvintele lui Nicolae Iorga: „Un secol de trăieşti, un secol învaţă, dar nu mereu în aceeaşi clasă“. A fi un dascăl bun înseamnă să nu uiţi că ai fost cândva tânăr. Trebuie să ştii să treci diplomatic peste micile greşeli ale celor ce învaţă, să te bucuri împreună cu ei de succesele lor, să-i încurajezi continuu dându-le mereu aripi spre viitor. Trebuie să ştii să aprinzi în sufletul fiecărui învăţăcel şi bucuria cunoaşterii, dar şi bucuria creaţiei!

Cuvinte-cheie

(mentor, Pygmalion, vocație, comori ascunse, bucuria cunoaşterii, profesiune, metode, muncă de Sisif, sprijin, tact, dascăl, relație profesor-elev-familie)

În spatele fiecărui om, bogat sau sărac, celebru sau nu ... se află întotdeauna un dascăl, un mentor înzestrat cu meritul de a fi luminat calea atâtor suflete rătăcite. A fi sau a nu fi profesor?... Aceasta este întrebarea care curge firesc în mințile filologilor de azi și de mâine. Da, o condiție sine qua non a meseriei de dascăl o constituie vocația, căci profesorul este un Pygmalion care făurește cu talent, sufletele și mințiile adulților de mâine. Tocmai din această rațiune, el nu are voie să greșească și nu-și permite irosirea unui timp care nu se mai întoarce. A fi profesor înseamnă un risc asumat. Să-i înveți pe alții cum să învețe este o operă care implică răbdare, multe ore de studiu, emoție și apoi surâs. Mai mult decât atât, rezultatul muncii unui profesor, nu se poate măsura cantitativ și calitativ, imediat. Consider că un profesor  e acela care cunoaşte bine vremurile în care trăieşte, care percepe cu fineţe realitatea vieţii, unde nucleul este făptura gingaşă şi misterioasă, elevul.

Meseria de dascăl înseamnă ardere continuă, an de an, pentru ca la început de septembrie să redevii mentorul, dascălul, călăuza unei noi generații. Între tristeți și bucurii, între aprecieri și repudieri sau ignorări dureroase, între planificări, consilii, inspecții, reforme, schimbări de programe și manuale, perfecționări, serbări de sfârșit de an - se consumă vieți și se scriu destine. Unii strălucesc prin orgolii profesionale și reușite notorii, alții trec anonimi, discreți, dar la fel de eficienți, și toți... rămân dascălii care iau elevulul de mână și îl conduc prin marea poveste a cunoașterii și a formării. Pentru ei se cuvine mereu un gând de prețuire, de omagiu. Tinerii de azi au nevoie de acei oameni care să descopere comorile ascunse în sufletele lor şi să le scoată la suprafaţă. Apoi să le folosească pentru binele tuturor şi al ţării lor. Profesia aceasta cere învăţare permanentă, având mereu în minte cuvintele lui Nicolae Iorga: „Un secol de trăieşti, un secol învaţă, dar nu mereu în aceeaşi clasă“. A fi un dascăl bun înseamnă să nu uiţi că ai fost cândva tânăr. Trebuie să ştii să treci diplomatic peste micile greşeli ale celor ce învaţă, să te bucuri împreună cu ei de succesele lor, să-i încurajezi continuu dându-le mereu aripi spre viitor. Trebuie să ştii să aprinzi în sufletul fiecărui învăţăcel şi bucuria cunoaşterii, dar şi bucuria creaţiei!

Pentru a-şi îndeplini rolul, cadrul didactic trebuie să fie permanent în mijlocul elevilor, să constituie pentru fiecare dintre ei o personalitate dinamică, entuziasmată. În viziunea lui J. H. Pestalozzi educaţia trebuie să ajute natura umană să se dezvolte respectând particularităţile individuale. Rolul educaţiei este de a stimula impulsul de afirmare, adică de a activa dezvoltarea, de a face ca ,,ochiul să vrea să vadă, urechea să vrea să audă, piciorul să vrea să meargă, iar mâna să apuce...La fel inima vrea să creadă şi să iubească, spiritul vrea să gândească”. Profesorul este cel care descoperă metode şi procedee eficace în formarea fiecărui copil în parte. Calitatea educaţiei oferite de unitatea de învăţământ depinde de prestaţia peedagogică a cadrelor didactice, de atitudinea lor faţă de schimbare, de calitatea metodelor interactive şi procedeelor didactice practicate. În condiţiile actuale, educaţia de calitate rămâne în totalitate pe seama cadrelor didactice.

Învăţăm, învățăm, îvățăm, și niciodată nu vom şti tot! Talentul de dascal ne permite să le insuflăm copiilor dorinţa de a şti, curajul de a spune ce gândesc, puterea de a gândi drept, de a nu judeca pe nimeni şi puterea de a schimba în bine lumea din jurul lor. Talentul de a fi dascăl ne ajută să gestionăm situaţiile critice, să îndrumăm cu dăruire copiii către excelenţă și, cel mai important, către viață, căci lumea nu aparține celor modești, ci celor care cred în forțele lor.

Profesorul este alcătuit sufletește din iubire, altruism, tinerețe, curiozitate, bucurie, atribute fără de care meseria lui ar fi anodină. Rostul lui este o muncă de Sisif, căci joacă zi de zi rolul vieții, fără cortină, fără sufleur, fără aplauze, în tentativa de a-și apropia noi, și noi actori. Mai mult decât schimbul de informaţie şi circuitul de afecţiune, create inevitabil între profesor și elevi, învăţam zi de zi, pe nesimţite, unii de la alţii.

Vocația de profesor nu se părăseşte odată cu lăsarea serii, ea fiind aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu e permisă, o meserie care epuizează şi înviorează, dificilă şi plină de farmec deopotrivă. Puţine profesiuni cer atât de multă competenţă, dăruire şi umanism, precum cea de educator, pentru că doar în cateva se lucrează cu un material atât de preţios, de complicat şi de sensibil precum omul în devenire. Ancorat în prezent, întrezărind viitorul şi sondând dimensiunile posibile ale personalităţii, educatorul instruieşte, educă, indeamnă, dirijează, cultivă, corectează, perfecţionează şi evaluează neîncetat procesul formării şi desăvarşirii calităţilor necesare omului de maine.

Profesorului i se impune astăzi să coboare de pe înaltul piedestal al catedrei, în rândul elevilor săi, să cunoască fiecare fibră a personalității lor și să descopere în ei dorința de a ști. Fără doar și poate, misiunea profesorului nu este deloc ușoară, el fiind responsabil de edificarea viitorului umanității, dar roadele pe care le culege și ni le daruiește mai târziu, sunt deosebite: oamenii. Prin felul sau de a fi sau de a nu fi, prin compor­tamente și atitudini, profesorul apropie ori îndepărtează copiii: motivează, pedepsește, povățuiește, blamea­ză, încurajează, demotivează etc.

Prin dăruirea cu care își exercită atribuțiile, prin cunoștințele și competențele sale, prin modul în care structurează în ansamblu intervenția educativă, profesorul, influentează hotărâtor elevul, sub toate aspectele personalității sale.

În calitatea de profesor de literatură, cred că meseria pe care o practic cu drag, este o continuă provocare, un exerciţiu spiritual fără de care n-aș avea sentimentul întregirii fiinţei. Mă refer la lumea pe care o facem să respire prin literatură, când timpul este suspendat, la inteligenţa copiilor, la Idei. În ciuda a ceea ce se crede despre tinerii de astăzi, ei sunt mereu sensibili faţă de nou şi faţă de valori, talentaţi, cu multe curiozități ontologice.

Dacă putem să vedem în elevi, egalii noștri, să nu-i tratăm ca fiind inferiori, dacă putem să ne bucurăm de inocenţa, de spontaneitatea lor, de încântarea lor de a descoperi valori frumoase, atunci meseria de profesor e o şansă de a rămâne mereu tânăr, căci ceea ce facem pentru noi, piere odată cu noi, însă ceea ce facem pentru alții și pentru lumea întreagă, rămâne și este etern. Fiți implicați! Modelați în continuare vieți! Priviți, dincolo de chipuri! Îndrumați elevii spre aflarea seminției cunoașterii, și peste toate acestea, fiți oameni cu toată ființa voastră! Fiți...nemuritori! A trăi într-o lume, fără a fi conștienți de rosturile ei, e ca și cum a-i rătăci într-o bibliotecă, fără a atinge nicio carte...

Bibliografie

1. Allport,G., Structura și dezvoltarea personalității, EDP, București,1984

2. Zlate, M., Fundamentele psihologiei, Editura XXI, București, 1994

3. Verza, E., Șchiopu, U., Psihologia vârstelor, EDP , București, 1995.

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Relatia de comunicare educator educat

 RELAŢIA DE COMUNICARE EDUCATOR-EDUCAT   Prof înv. primar Sorina Nevodenszki ,,Şcoala cu clasele I-VIII Sînandrei”, Jud. Timiş   ,,Când ai stat în bancă ani de zile sub ochii serioşi ai cuiva care te învaţă carte,...

Read more

Europa e mai aproape

EUROPA E MAI APROAPE                                                                                       Prof. Georgeta Munteanu                                                                                     CNA « Ion Vidu » Timişoara   Vise...vise...vise. Cu toţii visăm. Si iată că visele devin uneori realitate. Cum a fost şi acesta, al meu. Când auzeam...

Read more

Imporrtanta studierii ortografiei si pun…

IMPORTANŢA STUDIERII ORTOGRAFIEI ŞI PUNCTUAŢIEI ÎN ŞCOALĂ înv. Marc Aurica Școala Gimnazială Cîmpeni A învăța elevii să vorbească corect și să scrie corect în limba română este o datorie de onoare...

Read more

Metafora in poezia lui Nichita Stanescu

METAFORA ÎN POEZIA LUI NICHITA STĂNESCU Prof. Pătruț Anișoara Ramona Școala gimnazială Eșelnița, Mehedinți Metafora reprezintă o figură semantică ce presupune un transfer de termeni, posibil datorită conţinutului semantic, parţial comun....

Read more

Tema iubirii si motivul cuplului in roma…

Tema iubirii si motivul cuplului in romanul Maitreyi

TEMA IUBIRII ȘI MOTIVUL CUPLULUI ÎN ROMANUL MAITREYI (Exemplu de proiectare a activității didactice) Marincaș Marinela Adriana, profesor Liceul de Arte ,,Regina Maria”...

Read more

Depeizarea egoului in romanul superreali…

DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST   de Ştefan Lucian MUREŞANU   Cuvinte cheie: superrealism, romancier, privaţiuni, mafie, drogat, aurolac, egoul, fiind, cerc strâmt, teluric, energii, cosmic, stigmat, real.               Romanul superrealist este creaţia literară...

Read more

Constituire corpul national de experti i…

Constituirea corpului national de experti in management educational seria 5   Se organizează şi cea de-a cincea serie pentru concursul de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea Corpului National de Experţi în...

Read more

Nanoparticule

Nanoparticule

II.1. NANOPARTICULE Nanoparticulele sunt bucăţi/piese foarte mici dintr-un material mai mare. Ce se întâmpla când creaţi astfel de piese mici? PIESE MICI = MAI MULTE SUPRAFEŢE MAI MULTE SUPRAFEŢE =...

Read more